CARACTERISTICILE LIMBII COREENE

CARACTERISTICILE LIMBII COREENE

Ordinea cuvintelor

Limba românã este o limba de tipul (Subiect+Verb+complement) (de exemplu, Andrei invata coreeană). Cu toate acestea, coreeana este o limba de tipul (Subiect+ complement+Verb) (de exemplu,
 앤드류가- 한국어를- 공부해요.

[Aendeuryuga-hangugeo-gongbuhaeyoà"Andrei-coreeana-invata").

 În coreeană, verbele şi adjectivele apar la sfârşitul propoziţiei. Toate celelalte elemente, cum ar fi substantivele (de exemplu, subiect şi / sau un complement), adverbele, şi numerele, apar în faţa verbelor şi / sau adjectivelor. În plus, modificatorii (de exemplu, adverbe, demonstrative, şi subordonatele relative) apar înainte de cuvintele modificate. 
         
De exemplu, să  considerăm următoarea propoziţie în romana:

"Petre studiaza istoria la biblioteca după-amiaza. "Ştim că" Petre "este
subiectul, deoarece e plasat  înainte de verbul "studiaza" şi "istoria" este
complement direct, deoarece apare după verb. Observaţi că elemente suplimentare, cum ar fi "la bibliotecă "şi" după-amiaza "sunt plasate după complement. În plus, prepoziţiile in romana apar întotdeauna în faţa substantivelor, ca în "la biblioteca."

Cu toate acestea, ordinea cuvintelor in coreeană ar fi

피터가 도서관에서 연사를 공부해요

 [Piteoga-doseogwaneseo-yeonsareul-gongbuhaeyo.] "Petre- bibliotecă-la- istorie-studiaza."

In locul prepozitiilor din romana, coreeana are particule care se pun întotdeauna după substantiv.

De exemplu, ştim ca 피터 (Piteo)este subiectul, din moment ce este marcat de particula 가(ga), 도서관(doseogwan) este locaţia, deoarece este marcat de particula locativa 에서(eseo). În plus, 연사(yeonsa) este complementul direct, din moment ce este marcat de particula 를(reul) ce marcheaza complementul direct.

Datorita particulelor, frazele coreeană nu urmeaza întotdeauna formula Subiect+Complement+Verb

Substantivele coreene ( subiecte sau complemente), pot fi aranjate în mod liber
intr-o propoziţie.

          De exemplu, următoarele şase fraze înseamnă "Andrei mănâncă masa de prânz acasã."
 앤드류가 집에서 점심을 먹어요. [Aenderyuga jibeoseo jeomsimeul meogeoyo]

Rosu-subiect

Verde- complement circumstantial de loc

Mov- complement direct

Albastru- verb(predicat)

1.  앤드류가 집에서 점심을 먹어요. “Andrei-acasã-pranzul-mãnâncã”
2. 앤드류가  점심을 집에서  먹어요. “Andrei-pranzul-acasã-mãnâncã”
3. 집에서  앤드류가  점심을  먹어요. “Acasã-Andrei-pranzul-mãnâncã”
4. 집에서  점심을  앤드류가  먹어요. “Acasã-pranzul- Andrei-mãnâncã”
5. 점심을  앤드류가  집에서  먹어요. “Pranzul-Andrei-acasã-mãnâncã”
6. 점심을  집에서  앤드류가  먹어요. “Pranzul-acasã- Andrei-mãnâncã”

Faptul că substantivele coreene pot fi aranjate liber diferă de limba romana,
deoarece ordinea cuvintelor in romana determină de obicei relatiile gramaticale.
     Ordinea cuvintelor afectează limba coreeană numai atunci când anumite
particule lipsesc în propoziţiile date..

O limba orientata spre context

În limba coreeană, cele mai importante elemente tind să se regrupeze la sfârşitul
propoziţiei. Cu cat cuvântul este mai indepartat de finalul propozitiei, cu atat este mai puţin important şi mai probabil sa fie omis. Cu alte cuvinte, elementul care apare la sfârşitul propozitiei (de exemplu, verbele) este cel mai important element din propozitie.

 În consecinţă, frazele coreene care nu au nici subiect, nici complement ci doar un verb sau adjectiv, cum ar fi먹어요.(meogeoyo) "mananca", sunt din punct de vedere gramatical corecte şi naturale în conversaţie.

Iata mai multe exemple:
안녕하십니까? "Ce mai faci?"
A fi in pace
뭐 공부해요. "Ce studezi?"
ce  a studia
감사합니다  "Multumesc "
mulţumiri a face

Observaţi că niciuna dintre expresiile de mai sus nu conţine pronumele de persoana intai sau a doua. Ceea ce determină omisiunea este contextul. Limba coreeana
este o limba orientata spre context in care orice elemente intelese din context pot fi omise, cu excepţia cazului în care sunt indispensabile.

 

O limba de la general la specific

        Coreeana este o limba "de la general la specific" sau "de la mare spre mic". Cu alte cuvinte, coreenii scriu sau spun unitatile generale sau mai mari, înainte de unităţile specifice sau mai mici. De exemplu, coreenii spun sau scriu numele de familie înainte de prenume (de exemplu, 김 정민 "Kim Jeongmin").

Atunci când scriu o adresă, ei scriu numele ţării, urmat de provincie, oraş, strada, numărul casei, şi numele destinatarului.
 

(Republica Coreea, provincia Kyonggi, Seul, Districyul Kumchon, Toksan
113, Jungmin Kim)

Când se scrie o dată, anul este pe primul loc, urmat de lună şi
zi. (Anul 2007, luna a 8-a, ziua a 5-a)

O limbă onorifica

 
        Coreeana este o limbă onorifica deoarece are elemente gramaticale care
sunt folosite pentru a indica sensurile sociale implicate în context, cum ar fi atitudinea vorbitorilor (de exemplu, respect, umilinţă, formalitate) faţă de cine  vorbesc sau despre cine vorbesc.
        De exemplu, coreenii utilizează termeni ierarhici de adresare de referinţă ale titlurilor precum şi diferite niveluri de vorbire pentru a indica politeţea, intimitatea, şi
nivelul de formalitate al discursului în timpul interacţiunii. În plus, ei folosesc
forme de pronume personale umile, cum ar fi 저(jeo)  "persoana întâi singular" şi 저희(jeohui) persoana intai plural "pentru a indica umilinţa. Mai mult decât atât, coreenii utilizeaza sufixul onorific  - (으) 시 (eu/ si) şi cuvinte eufemistice pentru a indica respectul faţă de un subiect de statut social superior.

 Următoarele exemple ilustrează cum functioneaza nivelul onorific în coreeană:

(A) 어제 우리 모임어 와 주어서 고마워.

      [Eoje uri moimeo wa jueoseo gomawo] "(Eu) apreciez că ai venit la întâlnirea noastră de ieri." 

(B) 어제 저희 모임어 와 주시어서 고맙습니다.

      [Eoje jeohui moimeo wa jusieoseo gomabseumnida] "(Eu) apreciez că ati venit la întâlnirea noastră de ieri."

După cum s-a văzut mai sus, semnificaţia celor doua propozitii este aceeaşi.
Cu toate acestea, semnificaţia lor sociala e diferita. De exemplu, la propozitia (A), utilizarea pronumelui simplu persoana intai, 우리(uri), lipsa sufixului onorific  -시, şi utilizarea unui nivel de discurs intim - 어 indică faptul că vorbitorul se adresează probabil unei persoane, fie egala (= putere) sau cu un statut inferior (-putere), şi pe care el / ea o cunoaste bine (-distanţă).

         Deoarece îi lipsesc elementele onorifice potrivite, exemplul (A) ar fi nepoliticos

 într-o situaţie formală, daca ar fi folosit de către o persoană cu un statut inferior (de exemplu, un student la colegiu) care se adreseaza unei persoane cu un statut superior (de exemplu, unui profesor).
         Pentru ca exemplul (A) sa fie adecvat intr-o situaţie de (+putere), (vorbind cu cineva de statut mai înalt),  ar trebui sa schimbam우리(uri), pronumele genitiv persoana intai plural, cu 
저희(jeohui), pronumele genitiv umil de persoana intai plural, cum se arată în exemplul (B).

          În plus, ar trebui să adăugaţi sufixul onorific -시 (si) la verbul gerundiv 주어서 (jueoseo) "dandu-mi", transformandu-l in  주셔서(jusyeoseo), un verb onorific, şi sa folositi sufixul de politete de final de propoziţie 습니다(seumnida) pentru a schimba 고마워(gomawo) "mulţumit (tie)" cu 고맙습니다(gomaseumnida), la nivel de vorbire formal respectuos.